Sau atitudine versus înfățișare 

Bine s-a văzut. Chiar foarte bine!

Știu, judecătorii genunchilor care își expun prea la vedere “istoria”, ca și adepții ținutelor bisericoase, au dat cu barda imediat ce au văzut rochiile puțin mai scurte decât o cere moda de amvon.

Dar, fraților (sau surorilor, mai bine zis, că ele par a avea cele mai multe de comentat): vorbim aici de o întâlnire diplomatică. DI-PLO-MA-TI-CĂ! Ce nu e clar??

Nu au venit la un concurs de frumusețe, sau la o paradă a modei, cu toate că și acolo canoanele sunt total atipice și ar trebui sa ne cam dea de gândit.

Dar să zicem că o paradă a modei, de exemplu, se axează mai curând pe haine decât pe anorexicele deseori crăcănate și cu toate oasele expuse spre numărătoare.
Însă chiar și în acele cazuri, atitudinea contează. Purtătoarea mai mult sau mai puțin costelivă a unor haine superbe seduce prin nonșalanța cu care le poartă și le transformă, doar învârtindu-se elegant pe tocuri, în “must have”.

Până și acolo, forma uneori strâmbă a picioarelor sau ascuțimea umerilor se pierd în splendoarea atitudinii și a prestanței cu care își fac să strălucească ținutele.

Până și acolo, ascuțimea minții a început să câștige de ani buni teren și continuă să o facă.
O dovadă în plus că mintea nu are vârstă, iar o atitudine fermecătoare face mereu istorie.

Cu atât mai mult în cazul unei întâlniri diplomatice, unde înfățișarea interlocutorilor trebuie doar să fie decentă și să respecte o anume etichetă, în ton cu evenimentul.
Nu e obligatoriu, nici măcar recomandat, să-i criticăm cum arată, ci doar cum se prezintă.

Frumusețea sau tinerețea nu sunt obligatorii. Resetați-vă orizontul așteptărilor, ca să evitați să mai fiți dezamăgiți. Pentru că scopul unei întâlniri diplomatice este de regulă – dacă nu o fi devenit absolut futil între timp – să întindă punți, să consolideze relații, să trateze teme și subiecte importante. IMPORTANTE!
Plăcute sau spinoase, avantajoase sau perdante, cum or fi, dar importante. Și care ne privesc pe noi toți.

Să te concentrezi pe acoperirea genunchilor, să pierzi din vedere naturalețea și esențialul nu ajută pe nimeni.
Și, așa cum s-a văzut din Olanda, ei nu au pierdut din vedere esențialul.

Vizita s-a arătat cordială, politicoasă. Mă rog, nu neapărat și fructuoasă, totuși amicală și cu eticheta respectului reciproc afișată în fiecare strângere de mână sau zâmbet.

Până la urmă, atitudinea face toți banii. Iar ei, demnitari cu ștaif, și-au arătat ștaiful simplu, fără fasoane, fără opulență, cu decența necesară și o atitudine degajată, relaxată, notabilă.
Rămâne o simplă vizită de tatonare. Roadele vor veni, poate, mai târziu.

Există până la urmă lucruri și întâmplări care se petrec și la un alt nivel, care ne depășește, și ar fi timpul și cazul să pricepem asta.

Brigitte Macron e superbă!

O găsesc absolut adorabilă, iar dovada că nu poate fi nicicum altfel este chiar soțul ei, ținând-o de mână și nescăpând-o din ochi: el știe cel mai bine că ea merită (la figurat vorbind), toți banii. Și toată atentia și dragostea lui.
Dacă găsiți voi, cârcotașelor, un motiv ascuns pentru care un bărbat tânăr (încă), atrăgător (fără dubiu) și Președinte (confirmat) al Franței ar sta la brațul unei băbăciuni decrepite și fără valoare, spuneți-l aici, clar și tare.
Poate îmi scapă mie ceva.

Oare l-o fi șantajând că dacă nu e cuminte se va dezbrăca într-o seară în pielea goală ?? Chiar și așa, știți doar, frumusețea este în ochii celui care privește, și NU NOI vom fi cei care să o privim. De ce am fi cei care să o judece?!

Așa că între timp, șantajat sau nu, Emmanuel Macron își prețuiește consoarta și nu găsesc absolut nici un motiv să i-o bârfim noi, frumoșii și deștepții Europei. Codași în schimb, de nenumarate ori la codul bunelor maniere și deseori, chiar al bunului simț.

Deci, până mă convinge cineva de contrariu, eu votez pentru Madame Macron. Și pentru atitudinea ei “prezidențială”.

Iar Madame Johannis nu pare a fi mai prejos. Cu toate rochiile ei mai scurte și genunchii – cică “indecent” lăsați la vedere (de parcă mai nou, inteligența se măsoară de la brâu în jos, iar atitudinea după codicele unei etichete de mult apuse) – rămâne și ea pe palierul admirației mele.
Este Prima Doamnă a României post decembriste care își secondează, asumat, soțul aproape peste tot, susținându-l fără atitudini crispate, trecând cu eleganță și zâmbetu-i larg, peste toate țepușele înfipte în spate de fashion-iști amatori, babe habotnice, sau invidioși, pur si simplu.

Invidia se ia, fraților! Atenție așadar, manipulați-o cu grijă. Pentru că pe noi, românii, ne urmărește fără scăpare blestemul caprei mai grase a vecinului care încă mai face, multora, viața de nesuportat.
Și până nu ne vindecăm de tara asta, nu știu pe unde o să scoatem cămașa.

O putem însă sufleca peste genunchi. Așa, poate nu vom mai bârfi genunchii altora, când chiar NU e treaba noastră.

Dacă nu sunteți de acord, e dreptul vostru. Dar fiecare e liber să se exprime cum și unde poate, corect ??

Să ne auzim/citim cu bine! Mă duc să-mi “șlefuiesc” puțin genunchii, în caz că îmi vor intra într-o zi rochiile la apă.

Sursa fotoAri Seth Cohen, Creator of the “Advanced Style” Documentary