În Olanda cu taxiul
În Olanda cu taxiul

Alertă: Șoc cultural!- taxiul în Olanda

Îşi ia mobilul şi formează numărul companiei de taxi. “Compania” singular pentru că locuind într-un oraşel tipic olandez (nici prea mare, nici prea mic) există o singură firmă care se ocupă cu taximetria.

– Am avea nevoie de o maşină care să ne ducă la consultatiebureau, mâine dimineaţă la ora 8:30… (după un mic interval de aşteptare…) Mnu, atunci ar ajunge prea devreme… Nici 10:10 nu ne ajută, aşa ar ajunge prea târziu…

Închide telefonul, se uită la mine şi îmi zice:

– Cred că trebuie să mergi cu autobuzul. Am sunat prea târziu.

– Trebuia să sunam cu câteva săptămâni înainte? întreb eu, semi-ironic, gândindu-mă la obiceiul olandez de a programa lucrurile cu muuult timp în avans.

– Nu. Cu câteva zile ar fi fost ok. Au multe comenzi pentru orele astea de dimineaţă pentru că lumea merge la doctor, la spital… Şi folosesc taxiuri.

Adevărul este însă că nu prea vezi taxiuri in Olanda. Desigur, având în vedere că în rarele situaţii în care ai avea nevoie de ele, sunt de negăsit, nici nu mă surprinde. Şi totuşi e bizar că nu găsesc un sistem astfel încât situaţia să fie mai bine reglementată. E deja a doua oară, în câteva luni, în care sun şi nu pot găsi o maşină.

Data precedentă, deşi reuşisem să ajung la doctor cu taxiul (tot cu programare în prealabil), taximetristul îmi zisese să sun dacă vreau să vină să ma ia… Stupoare! La sfârşitul consultaţiei, când i-am apelat, m-am trezit că ar fi trebuit să aştept o oră pentru maşină. Am preferat să petrec timpul mergând pe jos spre casă, deşi pe ploaie, cu doi copii mici, n-a fost deloc amuzant.

Taximetria a fost un mare şoc cultural. În Bucureşti, eram obişnuită să merg cu taxiul chiar şi în timpul zilei când plecam mult prea târziu de acasă pentru a mai ajunge la o oră decentă la şcoală. Nu mai vorbesc de serile în care ieşeam în oraş cu prietenii, când nici nu concepeam să stau în vreo staţie pustie să aştept un autobuz. Nu ma gândeam deci că voi ajunge să număr pe degetele de la o mână ocaziile în care am folosit taxiurile în Olanda, pe parcursul a aproximativ zece ani de zile.

Recunosc că aici îmi place ideea că (şi) la taxiuri se respectă rândul. Ţin minte şi acum prima experienţă: m-am repezit la primul taxi văzut, şoferul însă m-a ghidat politicos spre începutul cozii de aşteptare a maşinilor, explicându-mi că ar vrea să mă ducă, dar nu e rândul lui. Cu altă ocazie am vrut să sar peste rândul unei maşini speciale (tip minibus cu 7-8 locuri), gândindu-mă că ele nu se supun acestei reguli. Presupunere greşită! Deci da, m-am trezit lăfăindu-mă singură într-un astfel de van.

La fel de clar îmi aduc însă aminte şi de prima notă de plată. Aproape îmi venea să plâng văzând bonul, mai ales că nu fusese deloc o cursă lungă. Ulterior prietenul meu mi-a explicat că ăsta e fix motivul pentru care există o taxă de pornire. În România, această taxă reprezintă doar un mic procent din costul total. În Olanda, aproape de fiecare dată taxa a reprezentat cam 70-80% din preţ. Un lucru bun însă este că nu mai trebuie săţi baţi capul cu bacșișul. E absolut ok dacă nu laşi nimic deşi şoferii se vor bucura sincer pentru orice cent în plus.

Dupa experienţa recentă, slabe şanse să mă mai bizui pe taxiuri prea curând. Cumva ideea de a-mi programa excursiile cu taxiul cu zile bune înainte, nu prea se potriveşte cu concepţia mea despre această metodă de transport. Exceptând situaţiile din toiul nopţii când te trezeşti la gară fără autobuz, voi prefera mereu taxiurilor: bicicleta, mijloacele de transport în comun sau chiar mersul pe jos.